Salutare!
Astazi, cei de la Reeija ne invita sa ne prezentam/amintim un anumit moment din viata noastra… moment ce tine de cumparaturi… si mai specific: cumparaturi de genti/posete … dar cum „computerul” nu gaseste nicio amintire legata de tema principala, voi povesti altceva…
Eram (eu si nevasta adica) la cumparaturi intr-un SuperMarket. Cel mai comun la noi in Romanica, cel care tot anunta ca pleaca si nu mai pleaca odata… Rupti de oboseala, o caldura criminala afara, o lista de cumparaturi ca in desene animate – ajungea pina in pamant. Il lasasem pe Mihai cu bona si noi am fugit sa facem aprovizionarea.
Inauntru, atmosfera tipica pentru magazine „conduse” de psihologi – un frig de am inghetat in primele secunde. Prima miscare a fost sa ne ducem in raionul de haine sa luam ceva pentru Alinutza, ca ea e mai friguroasa. SI chiar am gasit imediat… o bluzita destul de groasa cat sa ii redea putere de „navigare” printre rafturi. Era de la sine inteles ca nu o vom cumpara, dar trebuia sa o foloseasca pina la iesire din magazin… Tot planul nostru de a face repede si organizat cumparaturile a fost dat peste cap… parca uitasem ca avem totusi o lista in buzunar, vedeam acum o multime de alte lucruri care nu ne erau necesare… si mai si cumparam…
Pana la final am reusit sa ne mobilizam si sa urmam lista, chiar daca cosul mai primise si alte elemente. Noi obisnuim sa nu luam sacose cu noi in magazin, ci sa aranjam totul direct in portbagaj. Am adunat vreo 4 sacose imense si simteam din plin razele iubarete ale soarelui … dar Alina simtea un pic prea mult acea caldura… oare de ce? Plecase din magazin cu bluzita pe ea… 😉 era asa de bine 😉
Nu pot sa va explic cum a inceput sa tremure… era disperata „Eu am furat bluza !!?!? Cum se poate!?!? Ce fac?!!?? VAIII ?!!” Evident ca solutia simpla – romaneasca – era sa o puna in masina si sa mergem mai departe… dar ea… „va avea probleme de constiinta…” asa ca a trebuit sa ne intoarcem in magazin. Pe drum o groaza de planuri, scenarii si alte chestii pe care doar mintea feminina (care de obicei nu e deloc odihnita totusi…) le poate scorni. Ultima „groaza” era ca va suna alarma cand va intra in magazin… Sa o fi vazut… sau macar sa ne fi vazut… eram un cuplu mortal: ea era speriata de parca ucisese pe cineva iar eu abia ma abtineam sa rad 😉 stateam cu miinile in buzunare si mergeam pe linga ea incercand sa nu mor de ras…
Evident ca tottul e posibil la noi in ROmanica… alarma nu a sunat… Noi am mai facut un semi tur de magazin ca sa poata ea sa o dea jos si sa para ca abia acum a vazut-o si vrea sa o cumpere 😉 si a cumparat-o pana la urma… Si ca sa fie totul fantastic, dupa ce a platit-o, linistita ca nu are constiinta incarcata, da sa iasa dar… alarma incepe sa sune…. si acum cand scriu ma prapadesc de ras….
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2013