Dedicatie de la Gabi… „fara numar” …

Salutare lume!

Zilele trecute am primit o dedicatie de la mult iubitul, stimatul, glumetul de frate-miu:

Va redau si versurile, sa fie o experienta totala :

Stau la birou pana noaptea tarziu 
Drumul spre casa parca nici nu-l mai stiu 
Am prieteni putini, dar si ei m-au uitat 
Fiinca seful ma tine mereu ocupat 
Uite, de pilda maine am un raport 
Si din cauza asta nu pot, 
Nu am timp sa ma uit 
La femeia frumoasa 
Care trece plutind 
Intr-o rochie albastra 
Refren: 
Sunt prea lucid pentru lumea asta 
Putina nebunie poate ar schimba ceva 
Sunt prea lucid pentru lumea asta 
Vreau sa inebunesc 
Sa ma indragostesc 
Sa simt ca traiesc 
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Sora mi-e drama si mama napasta 
Ma trezesc dimineata sa ma duc iar la munca 
Si parca viata imi trece pe langa 
La semafor o fata in alta masina 
As vrea sa-i spun ceva, pare atat de senina 
Dar mi-e frica de ridicol 
Mi-e groaza de penibil 
Cred ca sunt prea sensibil 
Of, sunt mult prea sensibil 
Altul in locul meu ar fi avut curajul 
Sa ii spuna ce-as fi vrut sa-i spun eu 
Refren: 
Sunt prea lucid pentru lumea asta 
Putina nebunie poate ar schimba ceva 
Sunt prea lucid pentru lumea asta 
Vreau sa inebunesc 
Sa ma indragostesc 
Sa simt ca traiesc 
Sunt prea lucid pentru lumea asta 
Sora mi-e drama si mama napasta 
Sunt prea lucid , lumea mea e un vid 
Si ma simt stupid ce stupid… 
Vreau sa inebunesc 
Vreau sa ma indragostesc….

La Multi Ani, Gabi !

Salutare lume…

Azi se implinesc vreo 31 de ani de cand cineva a facut ochi   si am sarbatorit in familie…

Dar sa analizam cum a fost pe perioade…

In primii ani, presupun, ca se facea ceva mic in familie… Veneau rudele, se facea un tort (ca nu aveai cum sa cumperi din alta parte), niste mincare (tot in stilul actual – adica se minca pina pocneai), se aduceau cadouri cit de multe jucarii si se statea la masa mare din sufragerie ca la nunta … Nu tin minte sa fi chemat vreodata alti copii, inafara familiei si a prietenilor de familie…

Dupa ce am mai crescut si ne-am mutat la casa petrecerile au scazut total in anvergura … Se faceau aceleasi activitati (mincare, tort, cadouri) dar mult mai putine persoane …

Si a venit perioada facultatii (nu ca as tine mai mult mint, dar…) cind ne petreceam in camera transformata in club, in prima faza, ca apoi sa mergem in Rosu si Negru si ce distractie era…. Pina dimineata nu plecam de acolo (chiar daca nu lipseam din club decit simbata  )… Era „viata”, chiar daca la un nivel foarte redus, coordonat cu posibilitatile financiare si cu statutul de bursieri (chiar si eu am fost bursier citiva ani… stiu ca tot nu ma credeti  ) … Era distractie maxima si mereu rememorez acei ani…

Am ajuns si in campul muncii… Gabi a plecat la Constanta… Dar tot cu gindul si inima la Iasi era…

Tin minte prima aniversare dupa ce s-a angajat la Cernavoda… Eu eram cu Alina in Iasi, intr-un apartament inchiriat si Gabi a hotarit ca vine in la noi sa dea de baut si apoi sa mergem in Rosu si Negru.Urma sa ne intilnim cu mai multi fosti colegi de-ai lui si sa facem „Party” in discoteca de suflet… Totul a fost organizat, pregatit, dar surpriza cea mare a fost cand, pe la 23, a batut la usa actuala cumnata   … Nu mai tin minte exact cum a facut de a ajuns unde trebuia (parca ceva ajutor de la „Zahar”, instructiuni prin telefon, etc), dar surpriza a fost  maxima… era cel mai „tare” cadou ever..  Weekend-ul ala cred ca a fost unul din cele mai frumoase din viata lui (se vedea usor pe fata lui)… La vreo 2 ani s-a repetat distractia in Iasi, fiind si ultima iesire in Rosu si Negru ca apoi a disparut de tot …

2011.10.29 – sarbatorim ziua lui Gabi in avans… la Falticeni… doar, parca am revenit in copilarie… numai ca el si-a cumparat tortul… cadourile au alta valoare (chiar daca vor intirzia un pic – „multumesc” USB-Store.ro pentru cel mai prost serviciu de comanda online) … si in primul rind:

CHIAR AM CRESCUT MARI

Dar toata distractia, dansul, petrecerea a fost inaintea tortului, a mesei… Fiind in apropierea sarbatorii importate Halloween am organizat distractie pentru cei mici…

Anul acesta nu am fost in niciun club… am dansat cu cei mici in brate… au adormit in brate dansind… dar a fost minunat…

ps: articolul l-am inceput de ziua ta, dar abia acum l-am terminat… si eu cred ca e un cadou… chiar daca venit cu intirziere…