Salutare lume!
Vreau sa va povestesc cea mai mare aventura avuta cu masina.
Se intimpla acu citiva ani, cand Mihai avea un an si un pic, noi aveam o masina Dacia 1310 data de tatal meu si ne-am dorit enorm sa ajungem la Marea Neagra.
Am obtinut concediu o saptamana, Alina era inca in concediu de crestere, reusisem sa adunam citiva bani, Gabi ne asigura cazarea. In stilul nostru „propriu si personal”, am reusit sa ne organizam intr-un timp „record” – intirziere de doar 1,5 ore fata de timpul limita propus.
Am amenajat un pat in spate, cu ajutorul geamantanelor puse intre bancheta si scaune. Ne-am hotarat sa plecam pe noapte sa nu fie prea cald pentru Mihai si in acelasi timp sa poata dormi si noi sa fim linistiti.
Era calculat un drum de vreo 7-8 ore la viteza melcului cu care se putea circula cu acea Dacie, asa ca speram ca pe la 7 sa ajungem acolo si sa ajungem direct pe plaja pentru aerosolii lui Mihai…
Dar totul a mers conform planului 
… Am plecat dupa 12, noaptea, si am ajuns tot pe la 12, dar ziua …
Cam dupa o treime din traseu (pe la rascrucea Tecuci ) masinuta noastra draga a inceput sa sughite. Evident am inceput sa merg mai incet (nu ca as fi mers cu viteza superluminica, 100 km/h fiind maximul la care nu ne clantaneau dintii in gura ) in cautarea unui peco sau service, ceva… Evident ca nu am gasit pe „strada Tecuci” (asta e cu dedicatie pt un cititor ) nimic folositor si „am tras tare” sa reusesc sa ajung la Galati. Chiar daca nu trebuia sa intru acolo am ocolit ca aveam nevoie sa vad ce are masina. Am oprit intr-un final intr-un peco si am lasat masina sa se odihneasca. Asa am observat ca nu mai aveam ulei deloc… si am pus ulei… Dintr-un bidon am pus cat stiam ca trebuie (stiu despre masini cit stie si nevasta de fotbal…) si am continuat drumul.
Deja ne pregateam de admirat rasaritul. Mergeam cam cu 60 km/ora si Marea era inca departe. Am reusit sa ajungem pe la 6 fara ceva in Braila. Masina iar mergea in suturi. Am setat pe GPS un peco ce il cunostea si am intrat in oras. Sunt „foarte bun” la orientare si in compania unui GPS cu harti de cind era bunica fata am reusit sa ma ratacesc. Intr-un final am ajuns si la peco. Ulei, nema… Cumpara iar, dar acum mai mult, sa am pe drum sa mai completez. Am intrebat de un service sau macar un magazin de piese auto in speranta ca voi gasi un ajutor, iar raspunsul a fost la mintea cocosului:”e duminica azi…”. Asa ca am ramas cu speranta ca voi reusi sa ajung in Constanta iar acolo voi reusi sa ajung la un service si un magazin piese auto.
Ne-am continuat drumul tot cu viteza melcului nebun… adica destul de repede cit sa reusesc sa depasesc biciclistii si carutele… Cu opriri repetate pentru a lasa motorul sa se raceasca si sa mai completez cu ulei…
Si dupa aproape 12 ore de calatorie sprincenata am reusit sa ajung in Constanta… Evident ca si acolo era tot duminica si nu era nimic deschis, asa ca mi-a ramas sa caut piese auto online ca sa stiu cam cit m-ar costa luni ceea ce presupuneam toti ca ar fi problema…
Nu am asteptat sa vina ziua luni… Am mers cu socrul fratelui la un prieten de-al lui care avea garaj si scule si au inceput sa se uite la masina ca adevarati cunoscatori . Ca si mine, s-au uitat la ulei, au scos uleiul tot, au pus un filtru de ulei ce era aproape nou (urmand ca luni sa puna unul nou dupa ce voi vizita un magazin de piese auto noi) si au mai analizat. Oricum, au fost mai buni ca mine… si-au dat seama ca problema era de fapt la bujii… care mergeau doar cind voiau ele… Bucurie de nedescris… aveam de cheltuit doar citeva sute de mii (bani vechi) si se rezolva problema…
Cat am stat la Constanta fratele mi-a facut rost de o masina de imprumut sa ma pot misca in voie… eu nu am avut curaj sa merg cu super Dacia mea…
Drumul de intoarcere a fost ok… a durat doar 8 ore cu tot cu opriri , dar am mers atent la maxim…
Apropo, Lumea Auto iti face plinul lunar! Cumpara orice produs si esti inscris automat in campanie! Campania se deruleaza lunar si castigatorul este extras lunar pe data de 1 a fiecarei luni
